Harnicii și drepții.

Chestii… socoteli…. cutare-una-alta…. 😛

Harnic

Da, oameni buni, se tot vorbeşte, în mediile umanisto-virtuale, de faptul că, dacă alegi să-ţi „dai” copilul la ora de religie, el automat, va ajunge un fel de inchizitor pravoslavnic, care nu va şti altceva decât rugăciuni şi acatiste.
Că va sta non-stop la coadă la moaşte şi icoane, nu va crede în Darwin, Stalin şi Che Guevara sau Liviu Mihaiu, va cita din Evanghelii şi Epistolele Sfântului Pavel atunci când nu te aştepţi şi mai ales, la alegeri, va vota cu Ponta (aşa a spus unul „ghe la Cluuuj” pe net despre mine când i-am luat apărarea, d.p.d.v. muzical, lui Tudor Gheorghe: „ăsta-i ortodox, a votat cu Ponta”). Pe scurt, va fi „îndoctrinat religios”.
Trec peste faptul că faza cu „îndoctrinarea” e o tâmpenie mai mare decât fosta Uniune Sovietică, deoarece dacă tu nu vrei să înghiţi ceva, nu te poate sili sau convinge nimeni să o faci.
Uite, generaţiei mele i s-a băgat pe gât, din grupa mică până în clasa a XII-a inclusiv, faptul că socialismul şi comunismul sunt cele mai mult ca prefecte orânduiri din istoria omenirii, că Partidul Comunist are grijă, că Tovarăşul Nicolae Ceauşescu erou între eroi, din plai de Olt, stejar de Scorniceşti, părinte drag şi erou al păcii şi de largă recunoaştere internaţională, are şi el grijă, că România e „pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres” datorită acelor „directivili” şi „indicaţilor preţioase”, că Tovarăşa Adi (de la Academician doctor inginer) Elena Ceauşescu, mamă bună şi savant de renume mondial, are şi ea grijă, că uteciştii de azi sunt comuniştii de mâine şi ai patriei brazi, că noi suntem brigadierii ce trec fluierând, dar tot cu urechea la Europa Liberă eram. Pe „Actualitatea românească” şi „Metronom”.
Şi tot bancuri politice spuneam (ca să aibă şi ciripitorii ce să ciripească unde era de ciripit). Şi tot i-am zburat de nu s-au văzut în 1989.
Deci nu.
Dar nu despre „spitale versus catedrale”, „opriţi finanţarea cultelor religioase” ori „şcoalanuebiserică” vreau să vorbesc. Şi nici despre cum poate Remus Cerne(a) sa fie o chestie umblătoare pe picioarele din spate, posibil contagioasă. Ci de o îndoctrinare care e trecută cu vederea şi are loc de foarte mult timp, sub ochii noştri.
Şi care nu are loc doar în şcoli, ci cam prin mai multe locuri.
Iar cine mişcă în front şi nu ia de bune aceste poveşti ce se preumblă ori prin manuale, ori prin cărţi, ori prin cursuri, ori pe la evenimente festiv-aniversare ori comemorative, e automat clasificat drept trădător de ţară, slugă a ungurilor, ruşilor şi evreimii mondiale, scuipător pe mormintele strămoşilor şi încă unul care vrea ca românii să nu ştie din ce neam glorios se trag ori ce strămoşi cu pedigree au avut.

Little white people that STOP you from doing the wrong

Ştim că aici a fost leagănul civilizaţiei cel puţin europene şi cel mult galactice.
Că paleolitic, … mezolitic, … eneolitic şi neolitic…, că Tărtăria,… că Gânditorul de la Hamangia,… că oraşe ale epocii de piatră,… că … etc.
Că virgulă continuitate de minimum milenii.
Să-mi explice atunci cineva, cum mama ei, o civilizaţie de agricultori, crescători de animale, olari şi sculptori de excepţie ne-membri ai Uniunii Artiştilor Plastici s-au transformat într-o naţie de brute războinice care s-au apucat din senin să forjeze săbii, să-şi tragă coifuri de fiţe, să ascută vârfuri de lănci şi de săgeţi şi să se apuce de hăcuit inamici în lupte inter-tribale.
Ştim, la fel, despre, nu-i aşa, daci. Ştim şi Adevărul despre daci, care e aşa adevăr de e mai logic să crezi în Făt-Frumos, Scufiţa Roşie, Baba Cloanţa Cotoroanţa ori Donald Răţoiul.
Dacii erau cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci, erau avansaţi tehnic, material şi spiritual, iar contemporanii ori cădeau în cap de admiraţie, ori se ofticau a moarte. Mai ales romanii. Vorba cântecului zalmoxian „Romanii-mi poartă pică, da n-are valoarea mea”.
Deci ei, romanii, evident de ciudă pentru avansul tehnic şi spiritual al daco-geţilor, sătui de clima mediteraneeană şi dornici de temperaturi generatoare de disconfort termic, s-au gândit să-i cucerească pe daci, pentru că le făceau un fel de concurenţă neloială.
De fapt, romanii aveau două probleme cu dacii.
Prima era că închinătorii la Zalmoxis aveau aur, dar nu aveau hipsteri care să facă panaramă cum că „uniţi salvăm”. Dacă nu vă place ideea asta, avem alta. Dacii erau cam tâlhari şi prăduiau la sud de Dunăre. Ba cică primeau şi taxă de şmecher. Când nu mai pica taxa de şmecher din, să zicem, Moesia, pac, treceau Donarisul şi făceau prăpăd: jafuri, omoruri, incendii, tot tacâmul, de unde reiese şi că le cam plăcea asta. Şi culmea, pe teritoriul unui imperiu care i-a căpăcit pe alţii mai fiţoşi.
Adică: vecinii tăi cam sar gardul şi-ţi fură din grădină. Ba te mai iau şi la bătaie, îţi dau foc şi la garaj şi-ţi omoară câinele preferat. Tu ce faci ? Iei măsuri, nu ? Ori continui să le plăteşti taxa aia de protecţie, ori rupi tu pisica în două şi îi iei la ciomăgeală. Asta au făcut şi romanii: au luat măsuri.
Au trimis ceva expediţii de pedepsire, sau mai degrabă de tatonare în care, chiar dacă au fost iniţial învinşi, au învăţat cum să gestioneze viitorul conflict. Apoi au pornit cele două războaie, de la 101-102 şi 105-106, în care au fost victorioşi.
Deci dacii NU i-au bătut pe romani la 101-102. Dimpotrivă, Decebal a fost învins şi a fost silit să ceară o pace cam incomodă. S-a semnat şi un acord pe tema asta. Dar Decebal a încălcat acordul, şi a fost nevoie de războiul nr. 2, cel din 105-106, în care romanii i-au cam spulberat pe daci. Era logic aşa, deoarece tactica, armamentul şi logistica romană Erau. Nu spun cum, e de ajuns să spun că erau la ei iar la „adevăruldespredaci” nu. La daci nu erau, ei se bazau pe atacuri de gherilă care, ce-i drept, luau prin surprindere, făceau victime, aduceau chiar victorii locale, dar una e bătălia şi alta războiul. Războiul din 105-106 a fost IAR câştigat de romanii lui Traian.
Ceea ce nu se prea spune e că mulţi daci erau de partea romanilor, împotriva dacilor-daci.
Sarmizegetusa Regia nu a fost cucerită însă, pentru era ocupată de romani încă din 102.
Şi astfel, Dacia sălbatică şi incomodă a devenit o frumoasă Dacia Felix, provincie romană, cu olecuţă de civilizaţie: drumuri, oraşe, castre, apeducte, băi, villae, vici, pagi.Decebal cel harnic” a fost învins de „Traian cel Drept” pentru că pentru vatra lor amarnic, au dat cuatâţia duşmani piept, în acest caz dând piept unul cu celălalt. Decebal cel harnic s-a sinucis de teama de a fi luat prizonier, la Traian cel drept ajungând doar capul şi mâna dreaptă, plus foarte mulţi prizonieri, foarte multe trofee de război, plus un teritoriu bun de colonizat cu romani pentru că – virgulă – trebuia să fie continuitate.
Aşa s-a format poporul român.
Romanii colonizaţi – mai scrâşnind din dinţi, mai „ce să faci, asta e” – şi-au găsit femei dace. Copiii lor au fost o scurtă vreme daco-romani, apoi au devenit români get-beget.

(va urma: nu-mi pasa daca te-ai lamurit sau mai vrei, imi fac damblaua pana la capat)